Tulburările neurovasculare, cum ar fi malformațiile arteriovenoase, anevrismele și fistulele, pot provoca diverse simptome neurologice și chiar complicații care pun viața în pericol. Embolizarea endovasculară a fost stabilită ca o opțiune de tratament minim invazivă și eficientă pentru aceste afecțiuni, care implică ocluzia selectivă a vaselor de sânge anormale cu agenți embolici. Cu toate acestea, alegerea materialului embolic, în special a sistemelor embolice lichide, afectează rezultatul procedurii, inclusiv ușurința administrării, controlul embolic și siguranța. Printre opțiunile disponibile, sistemele embolice lichide neadezive au devenit din ce în ce mai populare datorită proprietăților lor favorabile, inclusiv difuzivitate, radioopacitate și neadezivitate.
Sistemele embolice lichide neadezive se caracterizează prin capacitatea lor de a difuza și de a pătrunde în vasele mici sau curbate, ceea ce le face ideale pentru tratarea leziunilor vasculare complexe. Spre deosebire de agenții adezivi, care tind să adere la pereții vaselor și să formeze cheaguri, agenții neadezivi pot curge în ramurile distale prin forța fluxului sanguin și umple întreaga zonă malformată fără a provoca ischemie sau recanalizare. Această proprietate este deosebit de utilă pentru tratarea MAV sau fistulele, unde materialul embolic trebuie să ajungă și să ocludeze arterele de alimentare și venele de drenaj. De exemplu, Onyx, un agent embolic lichid utilizat pe scară largă, constă dintr-o suspensie de particule de copolimer etilen-alcool vinil în dimetil sulfoxid, care permite injectarea controlată și polimerizarea lentă, rezultând o masă solidă și durabilă. Markerii radioopaci din Onyx facilitează vizualizarea prin fluoroscopie, care este un alt avantaj al embolectomiilor neadezive.
Radiopacitatea este o proprietate crucială a unui agent embolic, deoarece permite radiologului intervențional să monitorizeze livrarea materialului embolic în timp real și să ajusteze parametrii de injecție în consecință. Sistemele embolice lichide neadezive conțin de obicei agenți radioopaci, cum ar fi tantal, sulfat de bariu sau compuși pe bază de iod, care oferă un contrast ridicat cu țesuturile din jur. Această caracteristică nu numai că permite plasarea precisă a agentului embolic, dar ajută și la prevenirea injectării accidentale în vasele sau structurile învecinate. Vizibilitatea facilitează, de asemenea, evaluarea extinderii ocluziei vasculare, prezența complicațiilor, cum ar fi refluxul sau migrarea și necesitatea unei embolizări suplimentare. În plus, radiopacitatea poate fi folosită și pentru a distinge diferite tipuri de agenți embolici, cum ar fi particulele de PVA, lipiciul sau microsferele, care au efecte diferite asupra ocluziei vasculare și asupra hemodinamicii fluxului.
Neadezivitatea este o altă caracteristică de dorit a sistemelor embolice lichide, deoarece minimizează riscul de blocare a cateterului, ruperea vasului sau lezarea ischemică. Atunci când agenții adezivi, cum ar fi cianoacrilatul sau lipiciul de fibrină, sunt injectați în vasele de sânge, aceștia tind să se lipească de vârful cateterului sau de peretele vasului, provocând blocarea sau embolizarea zonelor neintenționate. Mai mult, aderența agentului embolic poate interfera cu imagistica ulterioară sau cu rezecția chirurgicală, deoarece poate ascunde limitele zonei tratate sau poate crea semnale fals pozitive. În schimb, agenții neadezivi Lava produși din NeuroSafe, permit injecții netede și controlate, evitând în același timp aderența sau migrarea nedorită. Neadezivitatea face, de asemenea, materialul embolic mai biocompatibil, deoarece reduce răspunsul inflamator și riscul de necroză tisulară.
În rezumat, sistemele embolice lichide neadezive au câștigat acceptare pe scară largă în domeniul chirurgiei neuroendovasculare datorită proprietăților lor unice, cum ar fi difuzivitate, radioopacitate și nelipiciune. Aceste sisteme oferă un control embolic optim, un profil ridicat de siguranță și rezultate clinice favorabile, în comparație cu alte tipuri de agenți embolici. Utilizarea sistemelor embolice lichide neadezive va continua să evolueze pe măsură ce se dezvoltă noi materiale și tehnici, dar rolul lor în managementul tulburărilor neurovasculare va rămâne crucial. Cercetările viitoare ar trebui să se concentreze pe optimizarea proprietăților acestor sisteme, cum ar fi biocompatibilitatea, degradarea și răspunsul țesuturilor, pentru a le îmbunătăți și mai mult eficacitatea și durabilitatea pe termen lung.